Deși aflată în plină dezvoltare în România, piața de Facility cunoaște noi presiuni comerciale datorate nu doar competiției generată de creșterea numărului de companiil care oferă ”servicii” de FM dar și de presiunea ”pe preț” pusă de beneficiari. În primul rând trebuie să înțelegem că serviciul de FM nu este o marfă. Recentele turbulențe ale sectorului de facility european confirmă această teorie. Serviciul de FM nu poate fi cumpărat de pe raft, nu poate fi vândut la promoție (doi la preț de unul). De aici și presiunea enormă pusă de clienți – reducerea costurilor este forțată fără a lua în considerare consecințele. 

Atîta timp cât marile companii cumpără servicii ale companiilor evazioniste doar pentru că acestea oferă prețuri sub nivelul costurilor minime de mentenanță nu putem spune că avem o industrie matură. Aceste companii șriu că prețurile oferite nu pot fi menținute decât prin susținerea contractelor de muncă la gri în cel mai bun caz. De nenumărate ori companii mari au semnat contracte de mentenanță, pază sau alte servicii cu firme care au acționariatul în cercetare penală sau cu mari probleme cu organele fircale. Prin urmare, se pune natural întrebarea – care este relația dintre oferta comercială și responsabilitatea cumpărării serviciilor de FM, prețul oferit/solicitat reprezintă singurul factor care contează?

Despre aceste aspecte vom reveni în perioada următoare cu exemple de prost management și cu explicații privind `interesele` cumpărătorilor.